​”…  Am incuiat usa apartamentului si am pasit spre ascensor, batand cu tocurile de terracota. Nu mai port uniforma albastru-bordeaux, acum e neagra, cu epoleti cu 4 dungi aurii, pantaloni la dunga, cravata albastru inchis. Si nici nu mai ies din garsoniera stramta intr-un culoar murdar al unui camin familial. Am luat acest penthouse de la etajul 14 al unui bloc nou, dat in expluatare cativa ani in urma. Totul e nou, e curat, dar nu-mi place acest apartament. In el sunt atat de multe si totodata e asa de pustiu. Doar patul, baia, chiuveta din bucatarie si frigiderul mai sunt un semn ca aici cineva traieste. In rest, o zona moarta, un gol neatins, inghetat, un gol in care nu vrei sa te intorci.

  Dimineata devreme, strazile sunt pustii, orasul inca doarme, doar picaturile mici de ploaie, frunzele care cad galbene pe caldaram si de ici colo cate o masina ratacita mai fac cate un pic de zgomot. Marele oras in care visele tale se implinesc la altcineva… Si ce? Las sa se implineasca. Demult nu mai visez, eu doar pasesc, conduc masina pe strazi incolo si inapoi, fara sentimentalism. Traiesc aici de ani buni si atunci cand exista o perioada atat de lunga, gandurile despre iubire sau ura nu mai apar in minte, orasul e parte din viata ta. Cu toate ca nici parte nu e, pe asta ar trebui sa o simti, iar orasul doar iti curge prin vene, sau curgi tu, ca parte a fluxului, prin venele lui. Nu il iubesti, nu-l urasti, e un decor zilnic, traiesti in el.

  Si eu traiesc sau cel putin creez iluzia ca traiesc….”

P.S. : e un fragment din ceea ce scriu si ce urmeaza sa ia forma unui roman.

Femeia puternică

Cât nu ne-ar convinge bărbații că nu suportă femeile puternice, emancipate, independente, în viața reală totul e mult mai diferit. Am în vedere femeile puternice moral, nu fizic. Femeile cu adevărat puternice nu sunt aşa multe, iar caracterizarea asta mai trebuie să o merităm. 

Femeia puternică e femeia încrezută în sine. E independentă şi ştie ce vrea de la viață şi de la bărbați. Ea ştie să ia decizii, să răspundă pentru propriile fapte, să treacă demn peste probleme şi să mearga prin viață cu capul ridicat. De multe ori aceste femei reprezintă slăbiciunea bărbaților. Un fel de trandafir de oțel – o floare frumoasă, aromată, cu „coloană vertebrală” şi nucleu de metal.

Femeia puternică e o soartă nu atât de simplă. Bărbații sunt atraşi de caracterul ei nonconformist şi imposibil de controlat. Aşa o femeie vrei să o domesticeşti si cumva s-o îmblânzeşti. Bărbații prin natura lor sânt vânători şi prețuiesc azartul vânătorii. Le place nu doar să obțină femeile, dar şi să lupte pentru ele. Ceea ce se obține cu greu, se prețuieşte mai mult. În atitudinea femeilor puternice mereu se simte o oarecare provocare şi poate că, ele reprezintă un partener greu, dar cu aşa femei nu te plictiseşti, primind  din nou şi din nou senzații tari.

Orice dependență feminină îndepărteaza un bărbat, iar el începe să primească cedările şi supunerile ca ceva ordinar. O reprezentantă puternică a sexului slab nu poate să se umilească şi să cedeze întru totul în fața lui. Deciziile ei nu sunt dictate de frica de a pierde partenerul. Bărbatii tind să subordoneze şi să conducă femeile puternice, dar asta e imposibil, iar acest lucru şi mai mult îi ațâță. Aşa femei preferă să joace mereu pe prima linie, „по крупному”. 

Femeia puternică se străduie să nu piardă libertatea financiară şi nu acceptă sa depindă de buzunare străine. Ea nu poate fi cumpărată. Chiar dacă partenerul ei ar fi cel mai bogat bărbat din lume, propria demnitate e pe primul loc. Motto-ul ei: STĂPÂNA PROPRIEI VIEȚI. Ea trăieşte după propriile legi şi reguli. Ea e cea care ştie cum şi poate să obțină totul desinestătător. Ea a înțeles că e în stare  să-şi transforme în realitate, de una singură, visele şi dorințele de viață bună. Ea nu depinde de puterea, mofturile si aprobarea bărbatului. Ea dărâmă stereotipurile impuse de societate. Ea poate să răspundă cu aceeaşi monedă. Şi cu toate astea, ea nu uită să rămână o adevărată DOAMNĂ.

Femeia puternică e o personalitate deprinsă să ia de la viață tot ce e mai bun. Anume de asta şi vrea să aibă alături un bărbat bun, demn, puternic. Pentru că alături de el ea îşi permite să fie slabă.

Happy New Year 2017

Astăzi se mai termină un an, un an care pe cineva l-a făcut fericit, pe cineva invers, cineva nu vrea sa se termine, iar cineva abia aşteaptă. Şi cum nu ar fi acest an pentru voi, vă doresc ca anul următor să fie mai bun. Să fie mai bogat în împliniri, mai înalt în aspirații şi plin de succese cu mari şi frumoase realizări. Să aveți parte de multă căldură în suflet, bucurie în inimă şi multă sănătate.

Dacă sunteți singure, vă doresc să aveți parte de dragoste, dacă sunteți supărate, vă doresc să aveți parte de fericire, dacă sunteți tulburate, vă doresc să aveți parte de linişte, dacă sufletul vă este gol, vă doresc să vă fie umplut cu speranțe.

A mai trecut un an în calendar. Am mai parcurs un drum presărat când cu bucurie,  când cu tristețe,  reuşite sau dezamăgiri. Dar oricum nu ar fi fost acest an, îi mulțumesc că m-a întărit şi mi-a dat putere ca în anul care vine să pot trece cu capul sus peste momente neplăcute, să gândesc doar pozitiv, să am dorința de a munci şi ajunge unde mi-am dorit. Acest an mi-a arătat că pot să iubesc, că am un suflet care mai poate să simtă sentimente frumoase. Şi chiar dacă iubirea a fost una cu gust amar, ea m-a învățat să fiu mai bună, mai indulgentă. Aş vrea să spun iubirii mele că, chiar dacă nu am fost împreună într-un sfârșit,  chiar dacă am suferit într-un fel, îi mulțumesc pentru faptul că a ştiut să rămână bărbat adevărat, că nu mi-a călcat în picioare sufletul şi mi-a respectat sentimentele. Îți mulțumesc,  iubire, şi îți urez să fii fericit, să ai o familie frumoasă, împlinită, un trai plin de bunăstare. Tu meriți.

La Mulți Ani, 2017!!!!

27.12.2016

    O viata pe autopilot. Trec zile, saptamani, luni, dar trec pe langa tine. Iar tu nu mai esti om, esti un robot  automatizat, care face mereu una si aceeasi, in mod pefect. Esti n robot fara sentimente, fara ganduri. Ai un program bine pus la punct, pe care il urmezi de ani buni, un program care te scoate din casa dimineata devreme si te aduce inapoi seara tarziu, astfel incat sa ajungi acasa, sa faci un dus si sa adormi. Sa nu ai timp sa te gandesti, caci daca gandurile iti vor impanzi mintea, vor iesi la suprafata amintirile, iar ele dor, prea tare, prea sfasietor.  Chiar si cele mai frumoase amintiri iti rup sufletul in cel mai barbar mod.

Am murit demult. Nu, nu am murit in adevaratul sens al cuvantului. Corpul meu e viu, vad, aud, vorbesc, ma misc, doar sufletul meu e mort, fara viata. Sufletul meu nu mai simte, nu mai vede, nu mai aude, nu mai vorbeste… E gol. In tot acest timp am obtinut bani, cariera, casa, masina, relatii de serviciu cu oameni influienti, job de vis… dar am platit scump pentru tot.

Uneori soarta iti aduce nota de plata inainte. Mai intai platesti, apoi primesti pachetul pregatit. Am pierdut tot ce se putea pierde  dintr-o data: iubire, demnitate, fericire, familie, liniste sufleteasca. De parca cineva de acolo, de sus, si-a dorit sa ma arunce  in cea mai adanca prapastie ca mai apoi sa urmareasca dintr-o parte cum voi reusi sa ma catar la suprafata.

          Alarma imi suna devreme.Ma trezesc alene, defapt nici nu m-am trezit, fiinta inca-mi doarme, doar corpul, prin miscari automate, se indreapta mai intai la bucatarie sa porneasca cu o simpla apasare de buton masina de cafea, pe care o pregatesc mereu de cu seara, apoi la baie, sub suvoiul de apa abia caldut. Incetul cu incetul incep sa ma trezesc, iar mirosul cafelei proaspete ma aduce intru totul la realitate. Urmeaza pregatirea pentru serviciu: machiajul, aranjatul parului, unifoma. Au disparut visele roz, nu-mi mai fac planuri frumoase de viitor, nu mai am ganduri. Dimineti automatizate, monotone.
Am incuiat usa apartamentului si am pasit spre ascensor, batand in ritm cadentat, c tocurile pe teracota. Nu mai ies din garsoniera stramta intr-un hol ingust si murdar al unui camin familial. Acum totul e nou, e curat, spatios, plin de lumina. Dar nu-mi place acest apartament cu toate ca designerii mi l-au proiectat si aranjat dupa propriile idei si dorinte. In el sunt atat de multe si totodata e asa pustiu. Doar patul, baia, chiuveta de la bucatarie si frigiderul mai sunt un semn ca aici cineva traieste. In rest, o zona moarta, un gol inghetat, neatins, un gol in care nu vrei sa te intorci.

Dimineata devreme, strazile sunt pustii, orasul inca doame, doar picaturile mici de ploaie, frunzele care cad galbene, de ici colo cate o masina sau un autobus iti mai aduc aminte ca acest oras e defapt viu. Marele oras, in care visele tale se implinesc la altcineva. Si ce? Implineasca-se. Oricum am incetat sa mai visez, nu mai am dorinte, aspiratii. Totul merge de la sine in marele oras al posibilitatilor.Eu doar pasesc, conduc masina pe strazi incolo si-napoi, sunt doar o mica parte a fluxului. Traiesc aici de cativa ani buni. Si atunci cand te afli intr-un loc o perioada destul de lunga, gandurile despre iubirea sau ura pe care ai putea sa o porti acestui loc, nu-ti mai apar in minte. Nu iubesti si nici nu urasti, e o parte din viata ta. Cu toate ca nici parte nu e, pe asta ar trebui sa o simti, iar orasul doar iti curge prin vene, e doar un décor pentru zi de zi, te-ai deprins cu el, traiesti in el…

Si eu traiesc, sau cel putin creez iluzia ca traiesc.

Bărbaților le place… 

  

 -Bărbaților le plac femeile care se iubesc pe ele însuşi- îmi spunea Josh, un bun prieten- Le respecta pe acele femei care îşi ştiu valoarea. Nu le place când femeile se comportă mereu la fel, când îşi asumă rolul mămicilor grijulii şi încep să le controleze viața, să-şi bage nasul în ceea ce ține de personal.

    Bărbații urăsc întrebările de genul: „Mă iubeşti? Dar de ce nu mă mai iubeşti aşa ca înainte?” Şi mai ales nu le place când femeile îi sufocă cu iubirea lor, când acestea nu mai au grijă de ele însuşi şi degradează atât moral cât şi fizic, iar apoi încep să ceară milă.

    Bărbații nu suportă lacrimile şi depresiile veşnice. Ei iubesc femeile fericite, care se respectă, nuşi creează iluzii şi nici într-un caz nu se îndoiesc de sine însuşi.

    „-Noi bărbații ne dezamăgim mult când cunoaştem personalități încrezute, pline de „lumină”, independente, cu acea sclipire in ochi, iar pe parcursul relației, acestea devin demne de milă, pasive şi dependente.” 

    Niciodată să nu-ți plângi trecutul în fața unui bărbat şi mai ales să nu-i pomeneşti de foşti şi să-l compari cu ei. Să fim serioşi, oare vouă, femeilor v-ar place ca bărbatul pe care l-ați întâlnit să vă înceapă a povesti vrute şi nevrute despre unele sau alte foste, cât de bune sau rele au fost?

   Ca să întâlneşti şi să cucereşti pe acel bărbat bravo, care într-adevăr te merită, trebuie să-ți înfrângi cel mai mare complex: timiditatea. Cu cât vei fi mai încrezută, cu atât sunt mai mari şansele să atragi un bărbat adevărat, încrezut în propriile puteri. 

    Gândeşte-te că iubirea e un joc. Un joc în care şansele de câştig sunt egale cu şansele de eşec. Şi chiar dacă pierzi, nu te da batută. Asta înseamnă că adevărata şansă de a întâlni bărbatul adevărat e încă înainte.

Şi nu în ultimul rând, niciodată să nu-l consideri pe bărbatul care îți place, ca fiind ultima şansă, iar fiecare nouă întâlnire – cea de care depinde soarta ta.

Fii unică, fii tu însăți, nu o copie. Pentru că un bărbat adevărat nu va admite sa piardă ceea ce nu va mai putea găsi niciodată.

Dragă, putere…

1467094214824

Se spune că femeile Săgetător sunt puternice, încăpățânate, ambițioase, feminine. Păi bine, cu încăpățânarea, ambiția şi feminitatea nu am nici o problemă, dar…
   „Dragă, Putere,

Vreau să-ți aduc la cunoştință că jocul ăsta „Dea v-ați ascunselea” mi-a cam ajuns la gât. M-am săturat să îți tot caut ascunzătoarea şi recunosc- eşti mai expertă ca mine în a te ascunde.

Te rog frumos să-ți treacă supărarea pe mine şi să te faci văzută. Înțeleg şi deja am realizat că fără tine nu fac nimic. Recunosc că am greşit atunci când am ascultat inima idioată şi nu glasul rațiunii, cu care sunteți prietene la cataramă. Da, fără tine m-am ars, am căzut, dar am nevoie de tine să mă ridic, să îmi fii alături.

Fii atât de bună şi apari în vizor. Nu zic, pot încă să continui să te caut singură până te gasesc, că, dragă Doamne, încăpățânarea şi ambiția nu m-au lăsat. Dar în aşa caz, îndată ce aş da de tine, te-aş începe a folosi pentru a face cuiva rău. Doar ştii foarte bine că dacă mă supăr eu, Săgetător fiind, aş putea cu uşurință să mă transform într-o vrăjitoare rea ( oricum nu ai fost lângă mine să mă ajuți să opun rezistență atunci când mi se tăiau aripile cu bisturiu tocit), iar tu, scumpa mea putere, eşti bună şi nu meriți.

Uite, ca să ne împăcăm, ți-am luat şi câteva perechi de Stilettos. Ştiu că îți plac, ştiu că te potriveşti cu ele. Aşa că ieşi, naibii, de acolo de unde stai ascunsă şi bosumflată, apucă-mă de mână, susține-mă şi învață-mă să merg din nou dreaptă, mândră şi cu capul sus pe tocurile astea înnalte.

Cu drag,

Eu…

P.S.: „Promit să nu te mai las…” 

-Salut.

-Buna.

-Nu m-am asteptat sa raspunzi…

-De ce?

-Credeam ca  inca mai esti suparata pe mine. Sa inteleg ca nu ma mai urasti?

-Sa te urasc? Nu, nu te urasc. Si nici nu te-am urat vre-o data.

-Chiar? Imi pare foarte bine sa aud  asta. Ma face fericit faptul ca aud ca nu ma mai urasti.

-Pentru ce sa te urasc?  Meriti? 

-Nu stiu. Cred ca da. Dupa toate cuvintele urate pe care ti le-am spus, cred ca merit sa fiu urat.

-Nu meriti.

-Intr-adevar? Ma bucur foarte mult sa aud asta de la tine.

-Tu nu ai meritat sa te iubesc. Nu ai meritat sa iti dau sufletul meu. Nu ai meritat dragostea pe care ti-am purtat-o. Ura mea, nu o meriti nici atat.

-???

-Iubirea trece, daca nu e alimentata, ea se stinge, la fel cum o floare, se usuca daca nu ii torni apa la radacini. Ura, insa, e un sentiment vesnic. Atunci cand urasti pe cineva, o faci pentru o viata. Ura e mai puternica decat iubirea. 

-Atunci tu inca ma mai iubesti?

-Nu.

-Nu ma iubesti, nu ma urasti. Atunci ce mai simti pentru mine? Ce merit eu?

-Dezamagire, dezgust, indiferenta, joc. Alege. 

-Adica? Cum sa aleg? 

-Alege cum vrei sa ma comport. Vrei sa fiu dezamagita de tine?

-As merita poate, dar nu vreau asta. Eu vreau sa imi repar greseala care te-a facut sa te dezamagesti in persoana mea.

-Dezgust?

-Nuuuu. In nici un caz. Nu sunt un boschetar.

-Boschetarii nu imi provoaca dezgust.

-Nu vreau sa fii indiferenta. Nu vreau sa dispari. Nu vreau sa stiu ca nu mai am nici o sansa. 

-Joc…

-Ce inseamna joc? Da, vreau sa facem joc. Sa ne jucam unul cu altul. In fiecare seara. Jocuri erotice…

-Tu ai ales… Daca e joc, atunci joc sa fie… Esti gata sa fii marioneta?  

-O, daaaa… joaca-te cu mine, papusa!!!

-O sa ma joc. Si jocul nu e deloc erotic…

Fii femeie cu valoare, nu fi femeie cu preț…

Femeia care se respectă, nu-şi va pune niciodată preț. Odată ce te laşi vândut/ă devii un obiect, pe care cel care îl cumpără îl şi foloseşte. Cu cât prețul e mai ridicat, cu atât marfa stă mai mult pe raft. Sau, şi mai rau, este închiriată pentru perioada de timp de care consumatorul are nevoie. Astfel se folosesc mulți, da nimeni defapt nu cumpără, pentru că înțeleg că nu face să dai bani mulți pentru ceva ce ştii precis că se uzează sau te saturi în scurt timp, adică nu e rentabil.  Un om trebuie să aibă valoare nu preț. Iar o femeie care are valoare nu va agăța pe ea fuste exagerat de scurte, unghii, păr şi gene false, sclipici şi paiete, ea nu va sta prin cluburi asteptând  să agațe pe cineva ca să-i plătească consumația, ea va şti că  la moda va fi mereu eleganța, stilul, inteligența, atitudinea şi nu extravaganța.  Aşa femeie se dezvoltă din punct de vedere intelectual, pe ea o vei vedea citind o carte, studiind, luptând pentru atingerea scopurilor. Ea nu va fi niciodată cea care se plânge că toți bărbații sunt curvari, că vor doar un lucru ş.a.m.d. Ea va înțelege că nu banii, fițele şi haina îl fac pe om ci sufletul, perseverența şi dorința de a lupta şi a ajunge cineva.  Este o vorbă foarte bună: în spatele oricărui bărbat de succes stă iubirea unei femei puternice, iar în spatele unei femei de succes stă trădarea unui bărbat. Iar dacă vrei să ajungi soție de general, atunci mărită-te cu un sergent.

Fii destul de puternică să pleci

image

Cine eşti tu? O femeie care iubeşte. Un om cu ochi, care văd ce e mai bun şi frumos în lume, cu mâini, care binecuvântează pe alții, cu zâmbet, care poate lumina un întreg oraş şi cu inimă, care poate să înmoaie până şi pietrele.
   Iubeşti, pentru că mereu ai făcut asta, fără rețineri. Te deschizi în relații, dai voie oamenilor să intre în sufletul tău, te dăruieşti toată- uneori până la autodistrugere, uneori celor care nu merită. Din păcate, un om cu aşa inimă mare, cum eşti tu, poate rămâine cu nimic.
Doar pentru că iubeşti, nu înseamnă că ai puterea să schimbi oamenii. Uneori ai parte de relații  care, într-un sfârşit, îți sfâşie inima. Iubeşti persoane care te trădează, îți provoacă durere, se comportă cu tine ca cu un nimeni,  uneori te ignoră, iar tu rămâi cu gustul amar al ruşinii.
Deoarece iubeşti atât de puternic, tu meriți să fii iubită la fel de puternic.
Dacă eşti într-o relație în care partenerul îți provoacă suferință- emoțională sau fizică, nu te respectă, nu te prețuieşte şi nu te iubeşte, atunci, te rog, găseşte în tine puteri sa pleci. Viața e prea scurtă ca să rămâi alături de cel care te răneşte, te seacă de energie şi te face nefericită.
Tu meriți mult mai mult. Tu meriți să fii respectată. Tu nu eşti secundară, nu eşti aventură, nu eşti fata cu care îşi scrie mesaje pe ascuns la miez de noapte, nu eşti sac de box, nu eşti stație pit-stop  unde el se alimentează şi îşi repară defecțiunile înainte de a porni în călatoria lui prin viață. Nu eşti variantă de rezervă ori o comoditate. Tu eşti unică, eşti adevărată. Tu eşti femeia care merită un zâmbet în fiecare dimineață când se trezeşte, care merită fericirea. Eşti cea la care el trebuie să se gândească în fiecare minut, nu doar atunci când se plictiseşte.  Tu eşti o femeie vrednică, iar dacă el nu înțelege asta, nu te prețuieşte şi nu se atârnă în modul cuvenit față de tine, trebuie să fii suficient de puternică încât să te întorci cu spatele şi să pleci.
Relațiile de cuplu nu sunt niciodată uşoare, îți încâlcesc totul: gândurile, faptele. Dar, necătând la asta,  ele trebuie să aducă fericire, să-ți umple viața, nu să ți-o sece. Trebuie să ai alături acea persoană care te va face să iubeşti viața şi pe tine în ea. Dacă iubeşti pe cineva care face totul invers, trebuie să-l laşi. Trebuie să te debarasezi de atingerile , de sărutările, de zâmbetul lui. Deoarece, dacă toate astea sunt umbrite de lucruri mult mai dureroase, atunci, nu contează câte zâmbete, săruturi şi atingeri vor fi- într-un sfârşit vei rămâne cu sufletul făcut țăndări.
Trebuie să găseşti puteri să mergi mai departe, să-ți cunoşti valoarea şi să ştii că există acel cineva care se va atârna față de tine aşa cum meriți cu adevărat. Uneori doar iubirea ta nu e de ajuns, tu nu poți să corectezi oamenii, să duci pe umeri greul relației şi nu porți nici o vină pentru asta.
Găseşte puteri să vezi realitatea, să înțelegi că meriți mai mult, deoarece poți oferi acest mult persoanei pe care o iubeşti. Să ştii că ai făcut tot ce ți-a stat în puteri să salvezi relația voastră. Dar a venit timpul să te salvezi şi pe tine.

Femeile şi banii

image

Majoritatea bărbaților, pe bloguri, forumuri şi chiar în viața de zi cu zi, sunt convinşi că femeile au nevoie doar de bani, că sunt mercantile. Doar că anume această majoritate, la o întâlnire, nu va aduce femeii un buchet de flori şi nu o vor invita, nu într-un restaurant, dar nici măcar într-o cafenea de mâna a 2-a.
O cunoscută de a mea făcuse cunoştință cu un bărbat şi conveniseră la o întâlnire după serviciu. Fata era îmbrăcată în costum de oficiu (fustă, cămaşă şi sacou), încălțată în pantofi cu toc, iar afară, seara se lăsă destul de frig (cum sunt la noi serile de primăvară sau toamnă). Credeți că el a invitat-o să stea undeva, într-un local, la cald, să servească un ceai? Nu!.. El 4 ore a purtat-o prin stradă, în frig, pe tocuri, pe trotuarele dărâmate. Spre sfârşit fata deja înghețase totalmente, iar picioarele o dureau groaznic. 4 ore îl ascultă cât e el de bărbat de vis, cât de mult are nevoie de relații la nivel înalt şi, culmea, că nu are de gând să aştepte mult până când ea îi va da voie să o ducă în pat.   Despre ce fel de relații vorbiți voi, bărbații, când o simplă dorință a femeii de a sta comod, în linişte, într-o cafenea şi de a bea un ceai de 15-20 lei deja este considerată mercantilism? Şi mulți din voi, venind în vizită la o femeie, ve-ți aduce, în cel mai bun caz,  un vin ieftin sau o ciocolată. Puțini care se vor gândi că ea a stat ore în şir la bucătarie să pregătească masa.
Spuneți, vă rog, ca bărbați, cine şi-ar dori să vadă lângă ei o femeie neîngrijită, cu rădăcinile părului crescute, cu pielea crăpată, cearcăne sub ochi, unghii roase, haine vechi şi ieftine?  Sigur că voi vă doriți femei frumoase, îmbrăcate bine, aranjate, necătând la faptul că mulți din voi nu arată chiar într-atât de bine şi sunt neîngrijiți. Credeți că femeile nu cheltuie nimic pentru a arăta bine?  Ştiți cât efort şi câți bani cheltuie ea pentru a fi frumoasă? Vreodată ați văzut prețurile la produsele cosmetice? Cât costă un rimel de calitate medie? Un fond de ten? Un parfum? Un fard? Un ruj? O bijuterie? Strigați în gura mare că femeile sunt nişte curve care aleargă doar după bani, dar nici unuia nu-i trece prin cap că ele au investit deja în frumusețea lor atât de mult cât nici nu vă puteți închipui. Ştiți cât costă să vopseşti şi să aranjezi părul? Dar manichiura? Pedichiura? Care e prețul acelei creme care face pielea fină? Şamponul care face părul să strălucească? Şi nu spuneți că pentru voi nu contează aspectul fizic- e cea mai mare minciună inventată de voi! Iar acum, cu care ocazie, ea, care a cheltuit atâta timp şi bani pentru a arăta bine, ar trebui să se dăruiască unui bărbat care nu e în stare să o invite măcar la un ceai în oraş? Dar mulți din voi vor fi în stare să-şi hrănească familia? Ca ea, femeia, să poată sta liniştită acasă, în concediu de maternitate, să vă crească copiii şi să nu moară de foame?
Nu, ăsta nu e mercantilism! Asta e un instinct normal- să aprecieze bărbatul după oportunitățile de care acesta e în stare. La urma urmei,  funcțiile de bază pe care un bărbat le are în raport cu femeia lui sunt: să câştige, să apere, să fie puternic.
Ne băgați pe gât relațiile fără obligațiuni, oferindu-ne aşa zisa plăcere? Trezițivă! Voi terminați practic la orice contact sexual, iar femeile nu!  Pentru că unei femei îi este mult mai greu să primească plăcere de la un bărbat pe care nu-l cunoaşte într-atât de bine. Aşa suntem noi, femeile, făcute. Voi toți vă considerați amanți buni şi credeți că noi, femeile ar trebui sa fim fericite că ne-ati ales, necătând la faptul că mulți sunteți murdari, neîngrijiți, incapabili să ne luați apărarea şi, cel mai important, neavând nici cea mai mică ideie cum să curtați.
DAR VOI ASTA MERITAȚI????

russian source