Picături de sentimente

Plouă…
Plouă mărunt, plouă insistent, plouă cu averse, plouă oricum…plouă de câteva zile că-mi simt sufletul ud, mi-a inundat sentimentele zăcute la fundul inimii de o veșnicie. Le simt plutind agale de-mi intensifică haosul și plăcerea, e ceea ce nu-mi doream și acum sunt mai mult decât mulțumită de ce am.

Apoi te văd apropiindu-te încet și-mi oferi sufletul pe tavă, tăcut, cu ochii mari și cu zâmbet. Îmi privești băltoaca sufletului și faci irealul să devină real, vii cu priviri de imigrant în grădini străine apoi iai sufletul meu rătăcit lipindu-l de al tău. Acum suntem unul, suntem acel suflet bolnav încă de depărtarea fizica și de dorul unei îmbrățișări.

Deja suntem nebunii ce urmează scopuri identice fără să fi plănuit măcar, tindem spre momentul în care ni se vor întâlni privirile și vor zice mai mult decât cuvintele iar îmbrățișările vor completa restul tabloului.

De fapt…tu ai chemat ploaia pentru a-mi demonstra că pot mai mult decât cred: pot iubi, pot spera, te pot aștepta. Cum ai făcut-o?

“Mi-ai lipsit dintotdeauna. Acum deja îs la culme.”

(Mara)

Sătulă de iubiri pe jumătate…

Sătulă de iubiri pe jumătate, indignată chiar de indiferența celui pe care îl iubești, sleită de puteri după o dragoste în care doar tu luptai, îți promiți să nu mai porți în inima ta nici un nume de om și nici să nu te gândești la cineva. Dar degeaba. Pornești în căutarea fericirii și-ți dai seama că ai rămas suspendată undeva între amintirea celuilalt și planurile de viitor. Cauți scăpare, o găsești într-un pahar cu vin sau prostii cotidiene. Și totuși știi că nu e de ajuns. Nu e la fel. Ți-ai promis că nu vei mai iubi niciodată și cea mai mare dorință a ta e să iubești.

Dacă iubești și nu ești iubit, nu e cel mai grav. Te detașezi de tot și trăiești o iubire platonică. Sau convingi că dragostea ta merită un răspuns. Dar nu te izolezi. Mai greu e să nu mai poți iubi. Să fii rece și indiferent la emoții care-ți pot răscoli sufletul. Atunci nu mai trăiești, doar exiști. Nu dai vina pe celălalt că dragostea ta nu este. Dragostea în genere nu cere să fie explicată, motivată. Fie o trăiești, fie nu.

Și dacă e să iubești și să fii iubit, și mai bine. Prețuiește atunci un om drag. Și dacă e să nu îți răspundă la fel, e normal. Trăiești dragostea cu inima și lași să se consume acest moment. Dar niciodată să nu refuzi să iubești. Niciodată.

Nu este îngrozitor să iubești și să nu fii iubit, îngrozitor este să nu mai poți iubi pe nimeni.

Față în față cu mama

Primul zâmbet, primii pași, prima zi de școală – de fiecare dată, mama a fost prezentă. Ea este cea care te îndrumă în viață și la ea alergi când îți este greu. Între timp, ai crescut și vrei să ai propria viață; nu o mai întrebi pe ea când ai nevoie de un sfat. Și totuși, pentru ea rămâi aceeași fetiță, care trebuie corectată atunci când greșește. Critică felul cum te îmbraci, te sfatuiește cum să-ți aranjezi casa și pretinde să o consulți atunci când intervine o schimbare în viața ta personală. În timp, relația cu mama poate deveni dificilă. Fata consideră că mama o sâcâie și că nimic din ce face ea nu i se pare destul de bine. La rândul ei, mama dorește ca fiica să o asculte și să-și ducă viața conform educației pe care i-a dat-o. În realitate, și mama, și fiica au așteptări foarte mari una de la cealaltă, dar uită că privesc aceleași situații din puncte de vedere diferite.

Poate că mama nu reușește să vadă în tine femeia adultă, așa cum ți-ai dori, dar problemele apar abia atunci când îi pretinzi să nu mai fie mamă, doar pentru că ai crescut.  Când erai copil, erai convinsă că, atunci, ea poate face totul; într-adevăr, ea prelua toate greutățile tale, îți rezolva micile probleme, dar cu prețul propriei independențe. Maturizându-te, vrei ca mama sa aibă viața ei și să nu se mai „amestece” în a ta, uitând toți acei ani în care tocmai de acest „amestec” aveai nevoie. Așteptările tale față de propria mamă se schimbă – îi ceri să-și continue viața, ca și cum ar putea uita că tu ești fiica ei. Dar poate o mamă să uite acest lucru?

Relația cu mama nu este lipsită de probleme nici pentru fiicele ascultătoare, care rămân în umbra mamei și la maturitate. Dependența față de mamă este o situație extremă: ești incapabilă să te descurci prin forțe proprii, nu poți să faci nici o mișcare fără sfatul ei, iar viața ta personală va fi marcată, cu siguranță, de principiile ei.  Astfel de mame sunt persoane dominatoare, al căror spirit critic nu întâmpină nici un obstacol din partea fiicei. Poate că, până la un punct, este firească tendința mamei de a-ți conduce viața de adult, fiindcă ea trăiește prin tine. Însa pentru personalitatea fiicei care nu iese din cuvântul mamei, acest lucru poate fi extrem de dăunator.

Oare răspunsul la asemenea relații dificile este să-ți consideri mama cea mai bună prietenă?
Fiecare dintre noi simte nevoia să vadă în propria mamă o prietenă, dar una discretă și plină de tact, care nu ține neapărat să ne acapareze toată atenția. Altfel, în timp, s-ar putea crea o situație de competiție între mamă și fiică, iar în acest caz, relația va avea din nou de suferit!

Relația ideală dintre mamă și fiică este una echilibrată, bazată pe respect și înțelegere reciprocă. Dar cum să creezi și să întreții o asemenea relație? 

Află în continuare câteva mici secrete, ușor de aplicat, cu ajutorul cărora vă puteți bucura de o înțelegere perfectă:

• Fii respectuoasă și înțelegătoare cu mama ta, iar ea îți va răspunde întodeauna în aceeași manieră. Comunicați ca de la femeie la femeie și ascultă-i, la rândul tău, problemele.
• Totuși, la maturitate, trebuie să rupi „cordonul ombilical” și să-ți iei singură zborul. Tu ești cea care se cuvine să ia o asemenea hotărâre, pentru că ei i-ar fi mult prea greu. Încearcă să faci această desprindere într-un mod delicat și tu să fii cea care stabilește limitele amestecului mamei în propria ta viață.
• Gândește-te că ceea ce tu consideri a fi o critică din partea ei este, de fapt, grija de mamă pe care ți-o poartă în continuare. Pentru ea, orice vârstă ai avea, vei rămâne întotdeauna „fiică”!
• Amintește-ți că mama nu este o ființă cu puteri supranaturale, așa cum îți părea în copilărie. Înțelege că și ea are limite și că nu poate fi atotcunoscătoare.
• Trăiește relația cu mama ta în prezent – lasă deoparte trecutul și copilăria și privește-o ca pe o persoană cu propriile ei interese și dorințe.
• Chiar dacă vă înțelegeti foarte bine și sunteți ca două prietene, evită să te consideri în competiție cu propria ta mamă. Oricum, o mare parte din ceea ce ești astăzi i se datorează.

Și, nu uita: chiar dacă pare să nu recunoască întotdeauna, ea este mândră de tine!

 

Fără titlu…

 

Au început femeile să poarte sabie și scut iar bărbații să stea cuminți în bucătărie.

Merg femeile la sală și bărbații la saloane de înfrumusețare.
A luat lumea asta o întorsătură drastică în care femeile mai nu le cresc boașe iar bărbații puțin le rămâne până să aibă menstruație.

Femeile nu mai vor să stea la bucătărie, nu mai vor să aibă grija de familie. Nu mai vor copii. Vor duse și aduse. Vor bijuterii scumpe și să conducă mașini. Vor egalitate de picior cu bărbații. Au ocupat posturi înalte predestinate bărbaților. Se numesc mame doar pentru că au născut, dar lasă copii de mici și pleacă la muncă ca nu le ajunge niciodată nimic.

Vor tot mai mult: mai mult spațiu, mai multe haine, mai mulți bani, mai multe cadouri, mai multe surprize dar fără să merite.

Femeile si-au pierdut din feminitate. Sunt prea musculoase și prea false. Au prea multe implantate în corp și pe față. Și-au pierdut din naturalețe fiind în exces machiate și prea sofisticat înțolite.

Și cot la cot vin bărbații cu fizicul modificat la saloane de înfrumusețare. Machiați și îngrijiți în exces. Bărbați ce devin nervoși când li se strica manichiura. Poarta haine prea strâmte și farfurii tot mai mici, că au grija de figură. La acest capitol concurează cu femeile.

Sunt interesați de modă și reduceri la țoale și mai puțin de pescuit sau fotbal. Nu mai vor să lucreze că fac cearcăne trezindu-se dimineața sau fac bătături în palme. În schimb, sunt în largul lor în bucătărie sau la cumpărături ori schimbarea anturajului din casă.

Îi întâlnim des în magazinele de cosmetice și alimentație BIO sau de slăbit.

Nu vor familie, nu vor copii, nu vor prietene pentru ca „ele” sunt prost machiate sau nu știu să se îmbrace bine.

Trăim într-o lume a paradoxului. E totul cu susul în jos.
Nu mai plângem ca să nu avem ochii umflați, nu râdem ca să nu facem riduri. Suntem prea materialiști. Am pierdut din valori cu adevărat importante. Nu mai luptăm pentru familie și dragoste. Suntem reci și pesimiști.

Așteptăm motivații din afară. Nu avem dorința de a trai. Existăm jalnic zi după zi, ajungând la 40 de ani ca niște zombi care au adeschis ochii și-și plâng de mila timpului scurs.

Ne supăram că nu primim cadouri dar nu apreciem prezența persoanelor. Ne limităm la totul ce se poate de numărat sau se poate de echivalat în valute. Ne atrage ce strălucește și ignorăm sentimentele de dragoste.

Tandrețea , amabilitatea, respectul, stima, loialitatea si multe alte valori le călcăm în picioare pentru nimicuri.

Am distrus omul din noi.

Să trezim copiii din noi care mai cred în bine și se bucură de fiecare nimic, care se mulțumesc cu ce au și stiu că, încet, vor avea mai mult. Să trăim fiecare clipa ca și cum ar fi ultima. Să iubim și să dăruim iubire.
A fi puternică înseamnă să să știi cum să fii utilă ție și altora.

By Mara

 

Dorințe de femeie…

Ce-mi doresc eu de Crăciun? În primul rînd să nu fiu singură… prea multe sărbători petrecute în singurătate.  Nu singurătatea surdă, cea dintre  patru pereți, ci acea senzație când eşti înconjurată de oameni, dar te simti tot una.
Ce-mi doresc eu de Crăciun? Dragoste… Nu dragoste doar pentru o zi de sărbătoare  sau două, dragoste eternă, infinită, necondiționată. Vreau să mă simt iubită, să iubesc la nebunie, să mă arunc în brațele bărbatului care ar fi în stare să-mi dea senzația de protecție, vreau să fiu stimată şi prețuită aşa cum sunt… pentru ceea ce sunt. Vreau diminețile să savurez cafeaua în pat şi acel „Bună dimineața, iubita” cu un pup pe frunte care contează… atât de mult contează pentru o femeie.

Posibil acum sunt mai complicat de iubit, am devenit o femeie puternică, îmi stimez maturitatea, îmi știu valoarea, sunt sătulă de conversații inutile, şi nu ma prea implic în chestii ce nu ma privesc, nu mai cred în vorbe goale, m-am învățat  să deosebesc  măștile pe fețele oamenilor şi nu mai cerșesc sentimente. Da… Dar copilul din mine mai trăiește.

Ce-mi doresc eu de Crăciun? Să fie mama cu tata acasă. Masa mea de sărbătoare sa fie plină de bucate pregătite de bunica şi de mine, la bucătărie să miroase a cozonac şi sarmale, iar fratele cu sora mea să întîlnească toți colindătorii ce bat la ușa noastră. În camere sa miroase a mandarine si a brad, iar copilul meu sa vină fericit şi înghețat  de la săniuș,  totul sa fie simplu, ca pe vremuri…

Ce-mi doresc eu de Crăciun? Vreau pur si simplu sa fiu fericită, nu doar de sărbători, Craciunuri sau Revelioane. Vreau sa am parte de un umăr de încredere, de un bărbat demn, de un partener iubitor si înțelegător, vreau sa fiu cucerită  frumos, căci merit. Vreau sa ningă  liniștit peste sufletul meu zbuciumat și obosit, vreau sa deschid ochii şi să văd lânga mine fericirea dormind, vreau să plouă cu curcubeu şi aceste culori să-mi picteze inima. Îmi doresc oceane si mări, nouri pufosi, cer senin, focuri de artificii, vreau lumină în viața mea.

Ce va doresc eu vouă de Crăciun? Tot ce îmi doresc si mie.

Citate inspiraționale pentru 2018

Aproape că numărăm pe degete zilele pînă la sărbători; pe final vin cu câteva cele mai frumoase și mai importante reguli și citate despre viață de care ar fi bine să ținem cont pentru acest final de an și început de 2018.  Acestea au posibilitatea de a ne face să vedem viața cu alți ochi, să înțelegem ce se întâmplă în sufletul nostru, să ne ajute să luăm cele mai bune decizii pentru un viitor frumos, să iubim mai mult și să iertăm mai des.

 1. Viața este chiar acum. De ce o trăiești regretând ziua de ieri și gândindu-te la ziua de mâine?

2. Teama este o iluzie… este doar în capul tău. Scapă de ea.

3. O persoană care nu a greșit niciodată, nu a încercat niciodată nimic.

4. Modul în care ne purtăm cu oamenii cu care nu suntem de acord este o carte de vizită a lucrurilor pe care le-am învățat despre dragoste, compasiune și bunătate.

5. Persoanele care sunt cel mai ușor de iubit sunt cele care au nevoie cel mai mult de iubire.

6. Nu fi leneș și nu judeca alți oameni prea repede. Fii o persoană cu suflet bun. Întreabă-i despre poveștile lor. Ascultă. Fii deschisă. Învață.

7. Indiferent de ce se întâmplă în viață, fii bun cu oamenii. Acesta este cel mai frumos și liniștit mod de a-ți trăi viața.

 

8. Dacă ai puterea să faci un om fericit astăzi, fă-o! Lumea are nevoie de așa ceva.

9. Adevărata bogăție nu are de-a face cu banii.

10. Decide tu însăți cum va fi viața ta. Dacă n-o faci tu, o vor face alții pentru tine.

Foto by: Nica Dumitrița Butucea Imperial Decor

sursa

Scrisoare anonimă: Un destin în așteptare

As vrea sa va povestesc istoria mea si sa cer sfatul vostru,poate cineva din voi a trecut prin situația mea sau poate găsesc răspuns si claritate aici.

  Totul a început cum si încep toate istoriile de viața cînd l-am întîlnit pe el. Simpatic,sexi, atrăgător, blond cu ochi albaștri. Ce-si mai poate dori o fetișcana de 21 de ani ? La asa vîrsta calitățile morale nu prea se apreciază, sau mai bine zis ele mai puțin contează . După o perioadă de timp si de relații am plecat peste hotare ambii la munca ,am hotărît să  facem bani si sa ne gîndim si noi la un viitor . Dar din zi in zi eu tot mai mult observam calități in el ce nu imi preconizau un viitor fericit. Am început să am dubii. Cluburi ,băutura in exces ,la munca nu mergea ,ma mințea de bani ,mai pe scurt nimic îmbucurător. Mi-am pus in plan să plec si eram hotărîtă, dar peste 3 zile aflu ca sunt însărcinată.  Îmi spun că  poate copilul il va schimba,își va da seama ca e viitor tată,ca e responsabil de viața copilului său,dar sa stiti fetelor asta e cea mai mare greșeală sa crezi ca copilul poate schimba situația . Ei bine,eu pe atunci aveam speranța.  Am hotărît să ne întoarcem în țară,sa ne stabilim acasă si să nasc în Moldova. Venind acasă problemele au devenit si mai mari. Prieteni,baluri, frigărui,alcool și nimic muncă . Copilul se dezvolta , el nu vroia sa muncească, trebuiau atîtea lucruri de cumpărat pentru micuț ,însă eu nu aveam nici macar un scutec. Eram in pragul disperării. Luptam, incercam si cu binele si cu raul ,dar orice discuție se termina cu ceartă.
Cind aveam 5 luni de sarcina,intr-o dimineață am văzut-o pe sora mea la poarta ,furioasă foc,venise sa mă ia la dînsa ,mai tîrziu am aflat ca se stia cu vecina mea si acesta i-a povestit tot ce se petrece la mine in familie. Vecinii sunt cei mai buni spioni. Mi-a zis să-mi iau cele mai necesare lucruri si sa las viața asta de infern. Părinții m-au susținut și asa l-am părăsit pe bărbatul viitorului meu copil. Timpul trecea, am devenit mămică, am născut un copil frumos si sănătos. El nu a mai sunat ,nici nu a mai scris ,nici la naștere ,nici după ,pînă în prezent . Nu contribuie cu nimic in educația copilului, dar eu nici nu cer si nici nu vreau .
Timpul se scurge ,copilașul creste,  iar eu simt singurătatea in gît. Cupluri pe străzi cu copii,băieței si fetițe strigînd cuvîntul „tata” si asta ma apăsa ca un munte. Cineva imi recomanda să-mi fac un profil pe un sait de cunoștințe si eu ma gîndesc, de ce nu? Trebuie sa incerc si eu cumva să-mi refac viața. Si iată fac cunoștință cu el,bărbatul ce prin mesajele sale ma face sa uit de singurătate ,de tristețe, de probleme. Mesajele lui venea in fiece  dimineață,la amiază, seara si cu fiecare mesaj inima mea bătea mai cu foc. Simpatic dar si inteligent,se înțelegea după cum scrie ca are un caracter gingaș si iubitor . S-a atașat de copilul meu si băiatul il recunostea  cînd suna pe skype si alearga repejor fericit . Mai tîrziu am aflat că e orfan ,am aflat ce viața grea a avut ,bătut,flămînd, înghețat. Așa cum era peste hotare ,am hotărît sa-l aștept . Dar timpul trecea si el nu se grăbea acasă. Am înțeles ca ceva imi ascunde. Atunci după insistențele mele am aflat ca sta închis la închisoare. Desigur a fost un șoc.  Am închis, l-am șters ,l-am blocat …dar din telefon doar . În inima si creierul meu nu exista acest buton.  Nu puteam sa merg mai departe fără el,am luat din nou legătura,  zic macar să aflu pentru ce e închis si am aflat.  Stă pentru ca un copil flămînd si orfan, a încercat să fure,pentru o bucată de pîine. Desigur asta nu îi îndreptățește fapta, dar nici asasin nu-l face. Au trecut 8 luni de cînd sunt cu el ,am fost de 8 ori in penitenciar la întîlnire si continui sa-l aștept.  Știu că cineva va spune că aceștia din închisori numai de astea ca mine caută, fiindca am auzit cuvintele acestea de zeci de ori,dar vreau sa va spun ca el nu îmi cere nimic,ba încă ne da mie si copilului,ne ajută cu ce poate din banii ce ii muncește in închisoare. Toți cei care știu istoria mea,părinții,familia ,prietenii spun într-un glas ca sunt o naivă ,ca greșesc,ca o sa-mi fie greu in viața cu el, dar eu stiu una – viata fără el nu mai există.
Oare nu tot noi,oamenii , spunem că fiecare merită in viață încă o șansă ? Nu înțeleg de ce atunci afirmația asta rămîne doar la nivel de vorba ?
Eu poate din nou gresesc …Poate nu e alegerea corecta ,poate iarăși am ales bărbatul nepotrivit,dar îmi doresc din suflet sa-i dau acestui om încă o șansă .

Va mulțumesc că ați avut răbdarea .

10 lucruri pe care nu trebuie să le faci pentru un bărbat

Oricine a spus măcar o dată în viață „nu mai fac asta niciodată”, după un mesaj scris prin aburi de alcool către un fost iubit sau o noapte de sex „de dragul vremurilor trecute”.
Mai știi vacanța pe care ai plănuit-o pentru voi cu șase luni înainte, după doar trei luni de relație? Nu ai mai ajuns să te bucuri de ea, pentru că l-ai prins cu alta sau pentru că ți-a spus că are nevoie de un pic de timp singur. Indiferent de motiv, ar fi bine să nu mai faci asta niciodat.

Îi trimiți poze dezbrăcată

Chiar dacă el pare alesul, nu ai motive să îi trimiți poze dezbrăcată. Te vede în dormitor, dacă îi e dor de tine, știe unde stai. Nu trebuie să posteze poza pe un site, pentru a ști că aceasta este o greșeală pe care nu ar trebui să o mai repeți niciodată.

Te muți într-un alt oraș pentru el

Poate merge în filme, dar în viața reală, este un semn de slăbiciune. De ce să fii tu cea care renunță la viața ei pentru el? Fă asta și mereu va crede că ce ai tu sau ce faci tu nu este destul de important pentru a fi păstrat.

Îți abandonezi prietenele pentru el

Chiar dacă ai crezut că el este alesul, nu prea ai scuze să renunți la prietenele tale pentru un bărbat. Când el va pleca, ele sunt cele care rămân lângă tine.

Îi citești mesajele

Atunci când cauți probleme, le găsești. Neîncrederea nu apare fără motiv, dar cel mai bine este să îl întrebi, dacă ai suspiciuni.

Îți pierzi independența

Nu sacrifica pentru nimeni cine ești. În plus, ești suficient de matură ca să știi că nimeni nu are dreptul să îți spună să te schimbi. Scopul unei relații este să fii iubită pentru cine ești, nu pentru cine ai putea fi.

Crezi tot ce spune

Serios, chiar crezi că a uitat să te sune pentru că a stat peste program și era prea obosit? Nu ți se pare suspect că la începutul relației găsea mereu timp pentru tine? Dacă nu și-a schimba locul de muncă între timp, nu prea ai motive să crezi asta.

Îți ignori intuiția

Dacă ai impresia că el nu este persoana potrivită pentru tine, înseamnă că așa este. Indiferent câte flori ți-a adus și ce declarații ți-a făcut, chiar nu este pentru tine.

Îl obligi să facă ceva ce nu își dorește

La început, s-ar putea să facă ce îi spui tu, dar cu timpul, nu va ieși nimic bun din asta.

Te bazezi pe el pentru sprijin emoțional

Nu te aștepta să înțeleagă prin ce treci. S-ar putea să îl sperii, dacă îi ceri să te consoleze. Bărbații vor o femeie puternică lângă ei, iar tu ești singura care poate trece peste probleme.

Sursa: unica.ro

Bună dimineața, viață!!!! By Iuna Fenix

     Astăzi m-am trezit dimineața și accidentul care l-am văzut sub ferestrele mele, m-a făcut sa înțeleg cît de nesigură este viața aceasta, cît de trecători noi suntem prin ea, cît de multe șanse sa te pornești și sa nu mai ajungi la destinație.

  S-au împlinit aproape  10 ani de cînd am trecut prin divorț . Nu a fost cea mai fericita căsătorie, dar noi toți învățăm din propriile greșeli. După un proces lung și devastator de judecata, m-am ridicat din genunchi și am inceput să-mi fac lista planurilor și viselor mele de viitor . Dar viața avea alte planuri pentru mine. Urma sa le aflu peste doi ani.

  In august 2010, aflîndu-mă la odihnă în Turcia m-am simțit rău. Venită de urgență la Chișinău, am fost internată în spital. După o lună de investigații ce nu aduceau nici o ușurare, m-am resemnat cu moartea. Cînd ajungi în reanimare și vezi cum moare cel de lîngă tine, realizezi că următorul poți fi chiar tu. Dar nu a fost sa fie, am hotărît sa lupt pentru ca sa nu mai văd ochii înlăcrimați a lui tata. Și iată după o lună, scăpînd de medici care nu vroiau sa întreprindă nimic, care au hotărît ca nu mai am zile şi nu mai face de pierdut timp cu mine, ajung în centrul de hemodializa cu insuficiență renală acută de gradul 4. Știți, se spune că in viața unui om este un eveniment după care el poate afirma ca a fost viața înainte de …si după. Acesta e cazul meu. Cu prima dializa viața mea  s-a schimbat . Tot ce eu îmi doream pina atunci, la ce speram, la ce visam, nimic nu mai conta . Unica ce mai conta era respectarea regimului alimentar strict, dializele de doua ori săptămîna și prezența la ele, pastile, preparate, perfuzii, tratamente. Dependența de aparatul de dializa moral  m-a devastat. Unica șansă la o viață normala este un transplant de rinichi, dar acesta e un vis prea curajos, așa că mai bine nici sa nu sper degeaba. Nu mai vroiam să trăiesc, nu mai vroiam să duc lupta asta, nu mai puteam sa vad cum plînge mama pe ascuns, nu-mi puteam ierta că copilul meu a plecat in clasa întîi cu oameni străini, nu puteam trăi cu gîndul ca nu voi mai putea avea copii şi am cedat . Am lăsat mîinile în jos şi nu mai aveam dorință, putere, foc în mine sa mă ridic. Așa într-o stare de hibernare a sufletului meu am trăit cîțiva ani. Eram la capătul disperării. Am trecut printr-o depresie grea pâna intr-o dimineață, cînd m-am trezit, m-am uitat lung la mine în oglinda şi îmi venea să-mi dau o palmă . M-am înfuriat pe mine pentru că am cedat, pentru că am permis viața sa mă învingă, pentru că în acel moment m-am dovedit a fi slabă.  Şi uitîndu-mă așa în oglinda din holul meu, am șoptit încet, doar pentru mine  „Bună dimineața, viață!!!” 

Atunci am realizat că viața , nici viata nu mai e daca o trăiești pe jumate, e doar o existență. Trebuie de schimbat ceva, trebuie de luptat, trebuie de mers înainte nu doar pentru existență. În acel moment am hotărît ca voi trai frumos, chiar si cu dializă, chiar şi fără posibilitatea de a călători, chiar şi fără posibilitatea de a mai fi mamă. Poate nu voi fi persona perfecta pentru cineva, dar îmi voi trăi clipa, pentru copilul meu, pentru părinții mei, pentru fratele şi sora mea. De azi voi lupta să devin persoana perfectă pentru mine, voi lupta împotriva demonilor şi fricilor mele care m-au supus atîția ani. Şi am început sa înving temerile mele una după alta. In primul rînd frica de a mai crede în oameni, in bărbați, frica de a mai fi cu cineva intr-o relație. In al doilea rînd frica ca nu voi mai putea munci, ca toti acești ani de viață pasivă m-au făcut sa uit tot ce am învățat. Frica ca nimeni nu mă va iubi din cauza ca nu mai pot da naștere la un copil, ca nu voi mai deveni mamă niciodată. Am privit lucrurile sub alt unghi si am realizat ca atîția copii în lumea asta nu au o mamă, eu pot deveni o mamă buna pentru oricare din ei. La moment trebuie sa lupt pentru copilul ce deja il am. Şi aşa am pornit la drum.  

  Stiti care e cel mai dureros lucru pentru un pacient de hemodializa ? Nu, nu procedurile de doua ori in săptămîna, nicidecum nu acele in mina timp de 4 ore, ci lumea oamenilor perfecți, unde tu esti un imperfect, un om slab, cu dizabilități. Atunci am hotărît că nimeni nu va şti prin ce trec şi am început să-mi trăiesc viața cum știam eu mai bine, cum îmi permiteau posibilitățile. Am inceput sa muncesc, sa ajut oamenii care aveau nevoie, sa dau o șansă copiilor care nu au avut-o pâna acum, să ies cu prietenii, să fac noi cunoștințe, sa deschid noi orizonturi, sa ma îndrăgostesc din nou si să-l cunosc pe cel mai minunat barbat, care a apărut in viața mea atunci cînd aveam cel mai mult nevoie şi care a crezut în mine. Cu ajutorul lui m-am acceptat așa cum sunt, mă iubesc asa cum sunt. Lumea care mă cunoaște,   știe că sunt  un om vesel, iubitor de viață şi săritor la nevoie, că sunt o persoană directă, dar sinceră, care face totul cu dăruire de sine, că sunt o femeie care zice mereu că viața e frumoasă.

  Toți avem la început un plan de viață perfect pentru fiecare. Așa cum ne-am dori să decurgă totul. Niciodată nu ne gîndim că într-o zi fatală putem ajunge la dializa, sau într-un scaun cu rotile, sau, traversând strada, sa nu mai ajungem acasă, sau urcînd în mașină să nu mai coborîm din ea. In planurile noastre de viață nu avem așa momente. Dar viața este un test şi o încercare, iar testele niciodată nu sunt ușoare. Şi dacă așteptați comodități de la viață, mă tem să vă dezamăgesc.  E în regulă să-ți fie frica, e ok să plîngi, să fii frustrat si dezamăgit, dar după aceasta, ridică-te şi mergi înainte, în sus, spre soare, la lumină! Atîta timp cât ești viu, nu ești mort. Eșecul tău ar trebui să-ți fie un imbold, căci atunci cînd cazi- te ridici şi, daca iarăși cazi, din nou te ridici. Şi aceasta te determină să continui.

  Acceptați-vă așa cum sunteți, dar nu uitați să tindeți la mai mult, trăiți-va şi prețuiți-vă viața nu doar după ce ați scăpat din ghearele morții. Adevărata putere se afla in voi. Adevărata fericire e să-ți trăiești clipa .

NU MURITI FIIND INCA VII !!!

5 modalități de cultivare a iubirii de sine

”Eu mă iubesc” – câte din noi spun aceste cuvinte cu încredere deplină? Defapt, e destul de ușor să crești și să devii o mai bună versiune a propriei personalități.  Important e să vrei.

Din punct de vedere al psihologiei, iubirea de sine e o necesitate firească a fiecărei persoane și nu are nimic de a face cu egoismul. Defapt, să fii egoist, în sens bun al cuvântului, nu înseamnă decât punerea în prim plan, în mod periodic, a intereselor proprii. E un comportament sănătos, firesc, necesar. Zicala ”Dacă nu ne iubim noi, nimeni nu o va face” nu e doar o simplă adunătură de cuvinte. Iubindu-ne, ne oferim nouă ce e mai bun, învățăm să ne protejăm, păstrându-ne sănătatea atât fizică cât și mentală. Dacă simțiți că nu aveți destulă iubire de sine, dacă nivelul de autoapreciere nu e satisfăcător, începeți să vă schimbați viața imediat. Poate că va fi nevoie de mai mult timp, dar cu dorințămare și un pic mai mult efort, totul este posibil.

5 modalități să cultivăm în noi iubirea de sine:

1. Dezvoltarea autosuficienței

Capacitatea de a ne respecta pe noi înșine ca personalitate, de a ne apăra interesele și punctele de vedere, de a arăta că merităm să fim respectate și de cei care ne înconjoară e o condiție principială a autosuficienței. Unicul mod  de a deveni o persoană autosuficientă – să încetăm să avem așteptări și, cu atât mai mult, să credem că cei din jur ne sunt datori cu ceva; să începem să trăim și să ne comportăm ca un om matur, independent. E important să ne învățăm să ne descurcăm în toate împrejurările vieții, să câștigăm singure bani și singure să ne rezolvăm problemele. E cu putință? Eu zic că da, dacă ne oprim să ne plângem de milă, să căutăm diferite scuze și să ne apucăm să ne punem creierul în mișcare . Trebuie să ne deprindem să luam decizi proprii. Nu trebuie să ne lăsăm duse de val sau să plutim contra fluxului, ci să alegem direcția  care ne convine nouă. Vom asculta de sfaturile tuturor, dar vom acționa așa cum credem noi de cuviință.  Pentru că noi suntem cele care decidem, nu ceicare ne dau sfaturi și până la urmă tot noi avem de răspuns pentru acțiunile noastre,chiar dacă au fost luate sub influența unui sau altui sfat.

2. Să ai o ocupație care îți aduce plăcere și independență.

Când femeia face un lucru care-i place, ea mereu va fi plină de emoții frumoase, inspirație, motivare, entuziasm și va avea sentimentul de independență. Pe lângă realizarea personală pe care o simte, femeia mai emană o energie pozitivă care, aidoma unui magnet, atrage atenția celor din jur. Oricare bărbat va fi atras de așa o femeie care e mulțumită  de ceea ce face, plină de energie.  Și asta pentru că în ochii ei arde  flacăra împlinirii și plăcerii de a trăi. Iar dacă această ocupație  îi aduce femeii și un venit, bărbatul va înțelege că ea, e alături de el nu dintr-un interes material ci pentru că o atrage  ca persoană, ca suflet.   Dar și femeii, oare nu-i este mai plăcut să știe că își câștigă de una singură banii pentru necesitățile ei și nu e nevoită să cerșească acei bani sau să rabde umilință alături de un om pe care nu-liubește, dar nu se încumetă să plece de lângă el, deoarece se simte inferioară , nu are o coloană vertebrală fermă și nu știe să-și poarte de grijă de una singură?

3. Stil propriu

Fiecaredin noi are nevoie de un stil personal, irrepetabil, care să se combine armonios cu înfățișarea, necesitățile proprii și modul de viață, care să ne pună în evidență atu-urile și  să ne reprezinte în cea mai bună lumină. Acesta are menirea să sporească încrederea de sine și comfortul.  Nu vă fie lene să ascultați îndrumările stiliștilor,  să urmăriți noutățile din lumea modei, să vă interesați de tendințele vestimentare. Informați-vă referitor la istoria modei, atâtea sfaturiutile de stil și eleganță au dat la vremea lor, cele mai renumite icoane ale stilului: Coco Chanel, Lagerfield, Dior și alții. Slavă Domnului, trăim în epoca de vârf a civilizatiei moderne și avem acces la toate astea: bloguri, site-uri, aplicații, etc.

4. Încetează să te critici.

Cercetările în domeniul psihologiei ne demonstrează că atunci când femeia oprește să se certe  cu propriul eu din cauza eșecurilor, greșelilor, înfățișării neatrăgătoare (chestie pe care chiar nuștiu de unde o scoate) saua altor minusuri pe care și le-a băgat în cap, ea câștigă mai mult timp și efort pentru a-și atinge noi scopuri. Criticul din interiorul nostru, de obicei, are vocea părinților,a profesorilor, a celor care au avut autoritate asupra noastră și care, la timpul lor ne-au criticat, de multe ori, din cauza propriilor lor neputințe de a ține sub control unele sau alte situații ori comportamentul nostru copilăresc. Devenind mature, multe din noi continuăm să trăim cu complexele care ne-au fost insuflate de mici copii anume prin intermediul criticilor. Cel mai bine ar fi să ”încheiem” un pact cu acest ego critic și să-i punem condiția:  ori el vine cu propuneri concrete, idei care ne-ar ajuta pe viitor să depășim eșecurile, ne pune în prim plan abilitățile și potențialurile care ne vor fi necesare în luarea deciziilor grele, ori își ”închide gura” și nu ne mai supără cu nimic.

5.  Ai grijă de sănătatea ta.

În graba mare cu care trecem zilnic prin viață, de multe ori uităm complet de propria noastră sănătate. De exemplu: ne doare un dinte, dar avem atâtea pe cap, să luăm copilul de la grădiniță, să gătim masa și să ne hrănim soțul, care vine flămând de la lucru, să spălăm și să călcăm haine și albituri, să facem curat, seara să terminăm bilanțul ăla anual pe care îl tot așteaptă șeful, iar a doua zi din nou la serviciu, întruniri,  acte, bilanțuri și iarăși totul de la capăt.  Și când ajungem într-un sfârșit la stomatolog, deja dintele e fărîmat, nu mai poate fi restabilit ci doar scos.  Dar e atât de important să avem grijă de organismul nostru, de sănătate. Cu cât mai repede ne vom învăța să ducem un mod sănătos de viață, cu atât mai mult timp vom avea să ne bucurăm de succesele noastre. Nu trebuie să ne fie lene să consultăm medicii la timp și să ne rezolvăm problemele de  sănătate pe care de atâtea ori le ignorăm.

Haideți să ne iubim pe noi, așa cum suntem, să fim elegante, încrezute, independente, sănătoase, frumoase și împlinite. Să ne mândrim că suntem femei și să ne bucurăm de dragostea ce ne-o oferă cei din jur.